Stadionul Olimpia – ca si echipa, o ruina!
Celui mai mare stadion al Satmarului i se potriveste proverbul “cum e turcul, ii si pistolul”. Cu alte cuvinte, asa cum arata echipa, asa arata si stadionul, adica jalnic. Privit din afara, constati ca pe multe portiuni tencuiala este cazuta, fisurile din pereti sunt atat de mari incat poti baga palma prin ele. In interior, aceeasi priveliste amara. Ploaia care se infiltreaza prin pereti a lasat pete uriase de igrasie, in vestiarele si incaperile administratiei mucegaiul a pus stapanire pe lambriurile din lemn, avand un miros pestilential. In bai, tavanul este inundat de pecingine, iar usile de la toaleta stau sa cada. Tribunele stadionului fara scaune arata atat de trist, iar sarma ghimpata de pe gard te duce cu gandul la o inchisoare. Singurul lucru de calitate la aceasta arena este gazonul, care in acest an a fost mult mai bine protejat, punandu-se dale de iarba in cele doua suprafete din fata portilor. Pacat ca unii topaie cam degeaba pe acest gazon. Problema care se pune este urmatoarea: avem un stadion (jalnic). Ce facem cu el? Odata cu preluarea stadionului de catre Primarie, acum doi ani, primarul Ilyes a promis solemn ca se va investi suma de 4 miliarde de lei vechi in renovarea stadionului. Dupa cum se poate constata la fata locului, nu s-a miscat niciun deget. Norocul lui este faptul ca echipa evolueaza in esalonul trei (inca), la jocuri nefiind mai mult de 500 de spectatori. Cerintele pentru a putea evolua, spre exemplu, in Liga secunda sunt drastice: obligatoriu 3.000 de locuri pe scaune, un numar mare de toalete, una speciala pentru femei, cabinet antidrog etc. Asa ca cel mai tare care se bucura ca echipa este in Liga a III-a este insusi primarul. In concluzie, pana la urmatoarele alegeri n-avem nicio sansa de a avea o echipa de fotbal in esaloanele superioare si nicio raza de speranta sa avem un stadion modern. Poate viitorului primar ii va placea sportul si va pune umarul la cladirea unei echipe de fotbal de Liga I, la cladirea unei sali de sport polivalente, a unui patinoar acoperit, a unui bazin olimpic acoperit – si cand m-am trezit era … acelasi primar cu pavajul lui cu tot.
[Marcel Tataru/GNV]