Olimpia, o doamna la pensie
Clubul din Satu Mare a intrat în familia tristă a cluburilor cu pedigree care trăiesc vremuri grele. Obligată de sărăcie să se mute la Åžimleul Silvaniei, pentru Olimpia retrogradarea în Liga a IV-a este una dintre cele mai bune variante, cea mai sumbră fiind desființarea
Una dintre cele mai îndrăgite echipe ale Ardealului, Olimpia Satu Mare, este la un pas de retrogradarea în Liga a IV-a, dar nu în județul pe care l-a bucurat de atîtea ori. “Oli” se află în pribegie la Åžimleul Silvaniei, în județul Sălaj, acolo unde a găsit sprijin de la un patron bogat, Dumitru Ardelean, proprietar al unei firme de construcții. Ultimul președinte al clubului, Catrinel Raț, a declarat în momentul mutării echipei că Olimpia doar va juca la Åžimleu, fiind exclusă varianta vînzării locului în seria a 6-a a Diviziei C. “Am mutat echipa pentru că altfel se desființa. Sper să rămînem în Liga a III-a, pentru ca de la vară să mutăm echipa înapoi la Satu Mare”, a declarat Raț. El a mai spus că se miră de interesul pentru fotbal al lui Ardelean, care are ambiția de a arăta Zalăului că prima echipă a județului în Divizia C nu va fi una din capitala lui, ci o trupă din Åžimleu. Fie ea și închiriată.
A costat 100.000 de lei
Surse din Satu Mare susțin că mutarea echipei la Åžimleu este un prim pas în cumpărarea locului în Divizia C de către omul de afaceri sălăjean, deși regulamentele FRF interzic acest tip de tranzacție. Olimpia avea datorii de 100 de milioane de lei vechi la federație, amenzi pentru cartonașele jucătorilor și 3.000 de euro către Hornyak, un fotbalist maghiar care evoluase la „galben-albaștri“. Conform cotidianului sătmărean “Gazeta de Nord-Vest”, cel mai influent din județ, Ardelean a plătit aceste sume și a reușit să mute echipa la Åžimleu. ”Olimpia joacă aici pînă la vară, iar după aceea mai vedem”, s-a mulțumit să spună în momentul efectuării tranzacției Dumitru Ardelean, lăsînd să se înțeleagă că va încerca să țină echipa în Sălaj și în viitoarea ediție de campionat.
A jucat o finală de Cupă
Înființată în 1921, Olimpia a avut o istorie interbelică din care se detașează prezența în sferturile de finală ale campionatului național (1926), fază din care a fost eliminată de Chinezul Timișoara, cea mai bună echipă românească a momentului. Perioada de după război a fost marcată de frecvente reorganizări și retrogradări, doar șapte sezoane găsind echipa în rima divizie. Cea mai bună clasare este locul 9, obținut în 1975. Peste trei ani Olimpia joacă singura ei finală de Cupa României, dar este învinsă de Universitatea Craiova, cu 3-1. O ultimă răbufnire de orgoliu se petrece în 1998, cînd echipa intră în Divizia A, dar retrogradează imediat. Patronul ei de atunci, sătmăreanul Mircea Govor, a fost ultimul “stăpîn” grijuliu al unui club care a decăzut în fiecare an. Jucători precum Sergiu Radu sau Martin Tudor jucau atunci la Satu Mare, primul fiind furat de Rapid, alături de Iulian Roșoagă, într-o tranzacție care a văduvit clubul de circa 400.000 de dolari.
Prodan este cel mai cunoscut jucător
Mulți fotbaliști ai Olimpiei au jucat ulterior la echipe mari, Didi Prodan fiind cel mai cunoscut. Steaua, Atletico Madrid, Glasgow Rangers și echipa națională, unde are 54 de selecții, sînt cele mai mari realizări ale fundașului central. Gabi Both, din anii ‘70, Mircea Bolba (component al naționalei de tineret care a cucerit bronzul la CM de juniori din Australia, în 1981), Lajos Kaizer sau Zoltan Ritli sînt cîțiva dintre cei mai importanți fotbaliști care au jucat la Olimpia de-a lungul anilor.
Vestul a fost cel mai oropsit
Apropierea de Occident și prezența unui număr mare de maghiari, evrei și sași, toți cu deschidere spre țări unde fotbalul a prins bine încă înainte de 1900, a făcut ca Banatul și Ardealul să fie principalele porți de intrare a acestui sport în România. După cel de-al Doilea Război Mondial, emigrația masivă și apariția în Oltenia, Muntenia, Moldova și Dobrogea a unor coloși industriali ai căror bani au creat și întreținut echipe de fotbal puternice au schimbat raporturile de forțe între provincii. Revoluția a accentuat această stare de lucruri, Clujul, Timișoara, Oradea sau Aradul dispărînd de pe harta orașelor cu echipe de fotbal în prima divizie sau avînd prezențe sporadice. Lucrurile s-au schimbat în bine în ultimii ani, dar tot cu ajutorul unor investitori din București, ardelenii părînd să desconsidere fotbalul și să se ocupe de alt tip de afaceri.
[Ovidiu Dragan/Sport Magazin]