Orașul urlă, conducerea Olimpiei este lipsită de reacție
În aceste condiții, echipa sătmăreană va rămâne fără public
Ne-am fi dorit ca rândurile scrise în cotidianul nostru despre Olimpia, despre jocurile slabe și situația din clasament a formației sătmărene, și mai ales comentariile critice apărute pe rețelele de socializare, să genereze o reacție oarecare din partea staff-ului clubului.
Nu pentru a satisface orgoliul nostru personal ci pentru a da un răspuns frământărilor, întrebărilor, nedumeririlor, și nu în ultimul rând solicitărilor suporterilor grupării sătmărene. Åži cred că suporterii, măcar ei, meritau o ieșire în public a conducerii clubului. A celor care, la început de sezon ieșeau în spațiul public pentru a ne spune că văd Olimpia în vârful piramidei. Dar n-a fost să fie.
Oare ei, suporterii, nu au nici o însemnătate? Evident că da. Publicul spectator, suporterii, contează. Chiar foarte mult. Dar reacțiile lor, așa cum am remarcat în diverse postări, au fost luate, cel mult în derâdere. Cu trimiteri la echipele și suporterii din Anglia. De parcă seamănă ceva de la noi cu ceva ce există în Anglia. Dar, vorba nu știu cărui cronicar, “E mulți, da”™ e proști”. Așa că, de ce ar fi băgați ei în seamă?! Sunt ei niște ignoranți? Categoric nu. Ei sunt publicul. Iar orice spectacol, fie el sportiv, artistic, cultural, se adresează publicului. Fără public nu exiști. Fie că te numești fotbalist, artist, sau chiar ziarist. Ori, la cum merg lucrurile la noi, Olimpia ar putea rămâne în curând fără public. Åži atunci?
Altfel, ținem să precizăm acest lucru, antrenorul Cosmin Bodea nu este o țintă pentru noi. Ne menținem părerea că instalarea lui pe banca tehnică a Olimpiei a fost o mare greșeală, vizibilă pentru toată lumea. Mai puțin pentru onoratul staff. Dar, din punctul nostru de vedere, dumnealui poate sta pe banca Olimpiei și 5 ani de acum încolo. Cu condiția să aibă rezultate. Åži să ofere și ceva spectacol celor care stau în tribune. Altfel nu. Până nu e prea târziu. Așadar, ținta este alta. Este FC Olimpia. Redresarea echipei, reintrarea în normalitate. Ca joc, ca prestație, ca dăruire, ca atitudine generală. Iar aici nu facem trimitere neaparat către jucători. Joacă și ei partitura care le este predată.
Acum aud că acum că se fac tot felul de calcule. Că urmează să avem trei jocuri consecutive acasă. Că vom câștiga 9 puncte cu care vom urca până pe locul 4. Măi să fie?! Gata, am și câștigat punctele! Oare cum să catalogăm acest optimism? Naivitate? Este un cuvânt prea blând. Dar ne oprim aici cu comentariile noastre. Nu înainte de a spune că ne-am dori să ne înșelăm.
[Constantin Demian/IZ-SM]