Interviu cu președintele de onoare al Olimpiei Satu Mare, Bódi Rudolf

Seria interviurilor dedicate anului centenar continuă săptămâna aceasta cu al cincilea invitat, președintele de onoare al Olimpiei Satu Mare, Bódi Rudolf. Cunoscut de majoritatea olimpiștilor, Rudi Bacsi așa cum îi spun prietenii ne-a povestit ce înseamnă Olimpia pentru el, care e legătura sa cu fenomenul fotbalistic dar și ce dorințe are pentru galben-albaștrii la un secol de la înființarea clubului.

– Bună ziua, domnule Rudi. Mulțumim pentru că ați acceptat invitația noastră.
– Bună ziua, mulțumesc și eu pentru invitație.

– La ce vă gandiți prima dată când auziți de Olimpia Satu Mare?
– Prima dată când aud de Olimpia, mă gândesc la faptul că este echipa lângă care am crescut.

– Vă mai amintiți primul meci al Olimpiei la care ați fost pe stadion?
– De primul meci al Olimpiei văzut de mine, nu am cum să îmi amintesc, deoarece pe atunci eram în scutece. Primul meci de care eu îmi amintesc, este pe la vârsta de 6 ani. Am fost la un meci de promovare din divizia C în divizia B, în Cluj. După acel moment am știut că Olimpia e echipa lângă care vreau să cresc. De la vârsta de 14 ani am avut abonament la stadion.

– Vă mai amintiți cum arăta stadionul Olimpiei când ați început dumneavoastră să mergeți la meciuri?
– Sigur, tribuna B nu exista doar pe jumătate, iar unde e peluza era un teren de handbal cu zgură. Exista doar tribuna A și tribuna B parțial.

– Dacă ați putea retrăi un meci, care ar fi acela?
– Da, ar fi multe meciuri, dar derby-urile cu Baia Mare erau de neegalat! Erau meciuri tensionate și pentru suporteri, care deseori intrau în altercații cu suporterii băimăreni. Erau alte vremuri! Pe atunci stadioanele erau pline. Mergeam cu două ore înainte de meci, când începea meciul tinerelor speranțe ca să ne facem încălzirea și să putem prinde un loc pe stadion. Țin minte că am câștigat un premiu pentru cea mai fair-play galerie, chiar dacă mai participam la altercații în afara stadionului, iar în incinta stadionului ne comportam frumos. Au fost multe momente frumoase.

– Dacă ați putea schimba rezultatul unui meci văzut pe stadion de dumneavoastră, care ar fi acela?
– Da, mi-ar plăcea să pot schimba rezultatul meciului cu CFR Cluj din anul 2004. Dacă câștigăm acel joc, eram promovați, dar din păcate s-a întâmplat nenorocirea. E păcat, deoarece la Cluj am câștigat partida tur în nouă oameni pe teren, cu golul lui Marcel Rus pe o ceață foarte densă. După acea înfrângere a venit și prima desființare. A fost un moment cumplit după atâția ani, cu meciuri în divizia A și B, să rămâi dintr-o dată fără echipă.

– Care e cel mai frumos moment pe care l-ați trăit alături de Olimpia?
– Sunt trei momente frumoase, nu aș putea să-ți spun doar despre unul. Primul ar fi: victoria de la Baia Mare când i-am bătut acasă și am promovat. Era o peluză plină de sătmăreni pe stadionul din Baia Mare. Ceva fantastic! Apoi a fost barajul de la Bistrița, o altă deplasare de poveste, iar mai apoi un alt meci la Baia Mare, când minerii erau pe primul loc în Divizia A, după opt etape fiind neînvinși, iar noi i-am bătut.

– Ați fost în multe deplasări alături de Olimpia. Puteți să ne povestiți o deplasare care v-a rămas în suflet?
– Au fost multe deplasări la Baia Mare când plecau mulți sătmareni, iar mai recent meciul din Cluj, când am câștigat cu 2-1 pe Cluj Arena.

– Ați păstrat legătura cu foști jucători sau antrenori ai Olimpiei?
– Sigur! Cu Tibi Csik – un prieten bun, Szabo care acum e plecat în Canada; mai sunt și alți jucători cu care am mai ținut legătura. Când era Olimpia în divizia A participam și la antrenamente.

– Unul dintre sloganurile noastre este „Povestea Continuă”, aveti un moment trăit în tribună pe care ați vrea să il povestiți suporterilor?
– O poveste frumoasă s-a petrecut acum câțiva ani – la ultimul meci de cupă de la Baia Mare, când am pornit din Satu Mare trei autocare cu suporteri, iar într-un autocar se aflau trei generații diferite de olimpiști din aceeași familie. Au fost multe momente frumoase! În deplasări eram precum o familie, împărțeam mâncarea și băutura între noi. Dacă era cineva care nu avea, i se găsea imediat câte ceva. Eram toți pentru unul și unul pentru toți

– La începutul anului 2018, pentru Olimpia a inceput un nou capitol, diferit față de ce se întâmplase în ultimii ani. Cum ați privit atunci acel moment?
– Am primit bine vestea, m-am alăturat imediat proiectului, mai ales că eram și supărat pe conducerea orașului, care a desființat echipa. Din moment ce toată viața am trăit între suporteri în tribuna B, nu puteam să nu mă alătur noului proiect al echipei.

– Tot în 2019 dumneavoastră ați fost numit președinte de onoare al Olimpiei. Cum a fost pentru dumneavoastră acel moment?
– A fost o mare surpriză, nu mă așteptam la așa ceva. Mai ales când au venit acasă la mine baieții și m-au vizitat, deoarece nu puteam să merg în deplasare atunci. A fost o surpriză să văd toată echipa la ușa mea. Vă dați seama că am rămas blocat de emoție.
Am trăit 50 de ani lângă această echipă. E o mare satisfacție să primesc acest titlu onorific.

– Mulțumim pentru momentele acordate, vă dorim sănătate și împreună să ducem Olimpia acolo unde îi este locul.
-Mulțumesc și eu încă odată pentru invitație.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.