Interviu Istvan Kovacs

Invitatul de săptămâna aceasta pentru seria interviurilor dedicate anului centenar este unul din cei mai experimentați arbitri români în activitate și anume Istvan Kovacs. Aflați în cele ce urmează cum a descoperit Istvan Kovacs pasiunea pentru arbitraj, cum a fost întâlnirile cu granzii Europei și ce părere are despre fotbalul județean și despre proiectul Voluntarilor Olimpiști.

– 𝗕𝘂𝗻𝗮̆ 𝘇𝗶𝘂𝗮, 𝗱𝗼𝗺𝗻𝘂𝗹𝗲 𝗞𝗼𝘃𝗮𝗰𝘀! 𝗩𝗿𝗲𝗮𝘂 𝘀𝗮̆ 𝘃𝗮̆ 𝗺𝘂𝗹𝘁̦𝘂𝗺𝗲𝘀𝗰 𝗰𝗮̆ 𝗻𝗲 𝗼𝗻𝗼𝗿𝗮𝘁̦𝗶 𝗶𝗻𝘃𝗶𝘁𝗮𝘁̦𝗶𝗮 𝗱𝗲 𝗮 𝗿𝗮̆𝘀𝗽𝘂𝗻𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗰𝗮̂𝘁𝗲𝘃𝗮 𝗶̂𝗻𝘁𝗿𝗲𝗯𝗮̆𝗿𝗶 𝘀̦𝗶 𝘀𝗮̆ 𝘃𝗮̆ 𝘀𝗽𝘂𝗻 𝗰𝗮 𝗻𝗲 𝗳𝗮𝗰𝗲 𝗺𝗮𝗿𝗲 𝗽𝗹𝗮̆𝗰𝗲𝗿𝗲 𝘀𝗮̆ 𝘃𝗮̆ 𝗮𝘃𝗲𝗺 𝗮𝗽𝗿𝗼𝗮𝗽𝗲 𝗱𝗲 𝗻𝗼𝗶 𝗶̂𝗻𝘁𝗿-𝗼 𝗽𝗲𝗿𝗶𝗼𝗮𝗱𝗮 𝗮𝘁𝗮̂𝘁 𝗱𝗲 𝗶𝗺𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝗻𝘁𝗮̆ 𝗰𝘂𝗺 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁𝗮 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗢𝗹𝗶𝗺𝗽𝗶𝗮.

– Bună ziua, vă mulțumesc și eu pentru invitație.

– 𝗔𝘀̦ 𝘃𝗿𝗲𝗮 𝘀𝗮̆ 𝗻𝗲 𝗶̂𝗻𝘁𝗼𝗮𝗿𝗰𝗲𝗺 𝗶̂𝗻 𝘁𝗶𝗺𝗽 𝘀̦𝗶 𝘀𝗮̆ 𝗻𝗲 𝗽𝗼𝘃𝗲𝘀𝘁𝗶𝘁̦𝗶 𝗰𝘂𝗺 𝗮𝘁̦𝗶 𝗱𝗲𝘀𝗰𝗼𝗽𝗲𝗿𝗶𝘁 𝗱𝘂𝗺𝗻𝗲𝗮𝘃𝗼𝗮𝘀𝘁𝗿𝗮̆ 𝗳𝗼𝘁𝗯𝗮𝗹𝘂𝗹 𝘀̦𝗶 𝗱𝗮𝗰𝗮̆ 𝗹-𝗮𝘁̦𝗶 𝘀̦𝗶 𝗽𝗿𝗮𝗰𝘁𝗶𝗰𝗮𝘁 𝗶̂𝗻𝘁𝗿-𝘂𝗻 𝗰𝗮𝗱𝗿𝘂 𝗼𝗿𝗴𝗮𝗻𝗶𝘇𝗮𝘁.

– Am început să merg la fotbal la Victoria Carei pe când aveam 11 ani. Prima dată la copii și juniori după care treptat, am făcut pasul spre echipa de seniori pe la 15 ani și mi-am făcut debutul la liga-a 3-a la 17 ani. Echipa Victoriei Carei a avut o generație foarte bună de fotbaliști. Au reușit să participe 5 ani consecutiv în liga a 3-a și în 2 sezoane consecutive au terminat pe locul 2. Eu mi-am terminat activitatea de fotbalist activ după ce am ajuns ca arbitru în lotul divizionar la 19 ani.

– 𝗡𝗲 𝗽𝘂𝘁𝗲𝘁̦𝗶 𝘀𝗽𝘂𝗻𝗲 𝗰𝘂𝗺 𝗮𝘁̦𝗶 𝗱𝗲𝘀𝗰𝗼𝗽𝗲𝗿𝗶𝘁 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁𝗮̆ 𝗽𝗮𝘀𝗶𝘂𝗻𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗮𝗿𝗯𝗶𝘁𝗿𝗮𝗷?

– Pasiunea pentru fotbal a venit din familie, tatăl meu era fost fotbalist, antrenor, conducător. El a descoperit că am calități de arbitru și el m-a îndrumat spre arbitraj. Îi sunt recunoscător pentru asta.

– 𝗩𝗮̆ 𝗺𝗮𝗶 𝗮𝗺𝗶𝗻𝘁𝗶𝘁̦𝗶 𝗽𝗿𝗶𝗺𝘂𝗹 𝗺𝗲𝗰𝗶 𝗽𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗹-𝗮𝘁̦𝗶 𝗮𝗿𝗯𝗶𝘁𝗿𝗮𝘁 𝗰𝗮 𝗮𝗿𝗯𝗶𝘁𝗿𝘂 𝗱𝗲 𝗰𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝘀̦𝗶 𝗱𝗮𝗰𝗮̆ 𝗮𝘁̦𝗶 𝗮𝘃𝘂𝘁 𝗲𝗺𝗼𝘁̦𝗶𝗶?

– Primul meu meci la centru a fost la 15 ani la Micula, meci intre Lazuri-Piscolt, emotii normale, ca al unui copil.-

𝗣𝗿𝗶𝗺𝘂𝗹 𝗱𝘂𝗺𝗻𝗲𝗮𝘃𝗼𝗮𝘀𝘁𝗿𝗮̆ 𝗺𝗲𝗰𝗶 𝗶̂𝗻 𝗳𝗼𝘁𝗯𝗮𝗹𝘂𝗹 𝗺𝗮𝗿𝗲 𝗮 𝗳𝗼𝘀𝘁 𝗦𝘂𝗽𝗲𝗿𝗰𝘂𝗽𝗮 𝗥𝗼𝗺𝗮̂𝗻𝗶𝗲𝗶 𝗷𝘂𝗰𝗮𝘁𝗮̆ 𝗶̂𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗗𝗶𝗻𝗮𝗺𝗼 𝘀̦𝗶 𝗥𝗮𝗽𝗶𝗱 𝗽𝗲 𝘃𝗿𝗲𝗺𝗲𝗮 𝗰𝗮̂𝗻𝗱 𝗮𝘃𝗲𝗮𝘁̦𝗶 𝗱𝗼𝗮𝗿 𝟮𝟮 𝗱𝗲 𝗮𝗻𝗶. 𝗩𝗮̆ 𝗺𝗮𝗶 𝗮𝗺𝗶𝗻𝘁𝗶𝘁̦𝗶 𝗰𝘂𝗺 𝗮𝘁̦𝗶 𝗽𝗿𝗶𝗺𝗶𝘁 𝘃𝗲𝘀𝘁𝗲𝗮 𝘀̦𝗶 𝗰𝘂𝗺 𝘀-𝗮 𝗱𝗲𝗿𝘂𝗹𝗮𝘁 𝗺𝗲𝗰𝘂𝗹 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗱𝘂𝗺𝗻𝗲𝘃𝗼𝗮𝘀𝘁𝗿𝗮̆?- În anul 2007 am fost introdus în lotul lărgit al diviziei A, după 40 de meciuri în liga a III-a și unul singur la liga a 2-a. Pentru mine faptul că m-au pus să particip la curs cu cei mai buni arbitri din țară a fost o surpriză și un mare lucru! Când s-a anunțat delegarea, am crezut că este o glumă, dar am avut spirit de prezență și am reușit relativ repede să „mestec” această veste extraordinară, care mi-a deschis calea spre marea performanță. După partidă, echipele au fost mulțumite, nu au fost multe comentarii la adresa arbitrajului.

– 𝗔𝘁̦𝗶 𝗮𝗿𝗯𝗶𝘁𝗿𝗮𝘁 𝗻𝘂𝗺𝗲𝗿𝗼𝗮𝘀𝗲 𝗺𝗲𝗰𝗶𝘂𝗿𝗶 𝗹𝗮 𝗻𝗶𝘃𝗲𝗹 𝗲𝘂𝗿𝗼𝗽𝗲𝗮𝗻. 𝗡𝗲 𝗽𝘂𝘁𝗲𝘁̦𝗶 𝘀𝗽𝘂𝗻𝗲 𝗰𝘂𝗺 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗶̂𝗻𝘁𝗮𝗹𝗻𝗶𝗿𝗲𝗮 𝗰𝘂 𝗴𝗿𝗮𝗻𝘇𝗶𝗶 𝗲𝘂𝗿𝗼𝗽𝗲𝗶 𝘀̦𝗶 𝗱𝗮𝗰𝗮̆ 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝘃𝗿𝗲𝗼 𝗱𝗶𝗳𝗲𝗿𝗲𝗻𝘁̦𝗮 𝗱𝗲 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁 𝗶̂𝗻 𝘁𝗶𝗺𝗽𝘂𝗹 𝗷𝗼𝗰𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗶̂𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗳𝗼𝘁𝗯𝗮𝗹𝗶𝘀̦𝘁𝗶𝗶 𝗱𝗶𝗻 𝗟𝗶𝗴𝗮 𝗜 𝘀̦𝗶 𝗰𝗲𝗶 𝗱𝗶𝗻 𝗖𝗵𝗮𝗺𝗽𝗶𝗼𝗻𝘀 𝗟𝗲𝗮𝗴𝘂𝗲?

– De fiecare dată când primesc delegare de la UEFA sau FIFA, este ca o sărbătoare, mă simt privilegiat că cei de acolo au încredere în mine și în munca depusă de către mine, încerc să mă ridic de fiecare dată la nivelul cerințelor. Diferența dintre meciurile internaționale și cele din țară este diferența de viteză, jucătorii sunt mai preocupați să repună mingea cât mai repede în joc și să înscrie sau să pună echipa cealaltă pe picior greșit decât să protesteze.

– 𝗔𝗰𝘂𝗺 𝗮𝘀̦ 𝘃𝗿𝗲𝗮 𝘀𝗮̆ 𝗿𝗲𝘃𝗲𝗻𝗶𝗺 𝗹𝗮 𝗳𝗼𝘁𝗯𝗮𝗹𝘂𝗹 𝗱𝗶𝗻 𝗥𝗼𝗺𝗮̂𝗻𝗶𝗮 𝘀̦𝗶 𝗺𝗮𝗶 𝗲𝘅𝗮𝗰𝘁 𝗹𝗮 𝗳𝗼𝘁𝗯𝗮𝗹𝘂𝗹 𝗱𝗶𝗻 𝗦𝗮𝘁𝘂 𝗠𝗮𝗿𝗲. 𝗡𝗲 𝗽𝘂𝘁𝗲𝘁̦𝗶 𝘀𝗽𝘂𝗻𝗲 𝗱𝗮𝗰𝗮̆ 𝘂𝗿𝗺𝗮̆𝗿𝗶𝘁̦𝗶 𝗰𝗲 𝘀𝗲 𝗶̂𝗻𝘁𝗮̂𝗺𝗽𝗹𝗮̆ 𝗶̂𝗻 𝗹𝗶𝗴𝗮 𝗷𝘂𝗱𝗲𝘁̦𝗲𝗮𝗻𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗰𝗲 𝗽𝗮̆𝗿𝗲𝗿𝗲 𝗮𝘃𝗲𝘁̦𝗶 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝘀𝗶𝘁𝘂𝗮𝘁̦𝗶𝗮 𝗶̂𝗻 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀-𝗮 𝗮𝗷𝘂𝗻𝘀 ?

– Normal ca urmăresc fotbalul județean, din două motive: nu uit niciodata de unde am plecat, și funcția mea de președinte al Comisiei Județene a Arbitrilor mă obligă. Așteptăm și noi ca să primim acceptul de la DSP și să putem să reluam activitatea pe plan județean, bineînțeles în termenii și condițiile ce vor fi stabilite de către cei abilitați.

– 𝗔𝘃𝗲𝘁̦𝗶 𝘂𝗻 𝗺𝗼𝗺𝗲𝗻𝘁 𝗽𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗮𝘁̦𝗶 𝘃𝗿𝗲𝗮 𝘀𝗮̆ 𝗶𝗹 𝗿𝗲𝘁𝗿𝗮̆𝗶𝘁̦𝗶 𝗽𝗲𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁 𝗶̂𝗻 𝗳𝗼𝘁𝗯𝗮𝗹?

– Am foarte multe momente pozitive, începând cu debutul meu la Supercupă, promovarea mea pe lista FIFA, turneele finale de juniori la care am participat, debutul meu in Liga Campionilor, și nu în ultimul rând promovarea mea în categoria Elite.

– 𝗔𝘃𝗲𝘁̦𝗶 𝘃𝗿𝗲𝗼 𝗮𝗺𝗶𝗻𝘁𝗶𝗿𝗲 𝗹𝗲𝗴𝗮𝘁𝗮̆ 𝗱𝗲 𝗢𝗹𝗶𝗺𝗽𝗶𝗮?

– Când juca Olimpia Satu Mare în Liga 1, am venit în grup organizat la un meci și acel meci a fost momentul în care am decis ca indiferent ce se va întâmpla cu mine, vreau ca fotbalul să facă parte din viața mea mult timp, am văzut un stadion plin, oameni cântând, încurajându-și echipa. Meciul a fost Olimpia Satu Mare – Dinamo Bucuresti din 1998.

– 𝗗𝘂𝗽𝗮̆ 𝗮𝗯𝗮𝗻𝗱𝗼𝗻𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗢𝗹𝗶𝗺𝗽𝗶𝗲𝗶 𝗱𝗲 𝗰𝗮̆𝘁𝗿𝗲 𝗮𝘂𝘁𝗼𝗿𝗶𝘁𝗮̆𝘁̦𝗶 𝗶̂𝗻 𝟮𝟬𝟭𝟴, 𝗳𝗿𝗮̂𝗶𝗲𝗹𝗲 𝗰𝗹𝘂𝗯𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗮𝘂 𝗮𝗷𝘂𝗻𝘀 𝗶̂𝗻 𝗺𝗮̂𝗶𝗻𝗶𝗹𝗲 𝘀𝘂𝗽𝗼𝗿𝘁𝗲𝗿𝗶 𝗹𝗼𝗿. 𝗖𝗿𝗲𝗱𝗲𝘁̦𝗶 𝗰𝗮̆ 𝗮𝗰𝗲𝗮𝘀𝘁𝗮̆ 𝗲𝗰𝗵𝗶𝗽𝗮̆ 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝘀𝗮̆ 𝗿𝗲𝗮𝗷𝘂𝗻𝗴𝗮̆ 𝗮𝗰𝗼𝗹𝗼 𝘂𝗻𝗱𝗲 𝗶̂𝗶 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗹𝗼𝗰𝘂𝗹 𝗱𝗼𝗮𝗿 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗲𝗳𝗼𝗿𝘁𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝘀𝘂𝗽𝗼𝗿𝘁𝗲𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝘀̦𝗶 𝗮 𝘀𝗽𝗼𝗻𝘀𝗼𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗶𝗻 𝗺𝗲𝗱𝗶𝘂𝗹 𝗽𝗿𝗶𝘃𝗮𝘁 𝗳𝗮̆𝗿𝗮̆ 𝗶𝗺𝗽𝗹𝗶𝗰𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗮𝘂𝘁𝗼𝗿𝗶𝘁𝗮̆𝘁̦𝗶𝗹𝗼𝗿 ?

– La această întrebare nu aș putea să vă răspund pentru că nu am făcut parte în conducerea niciunui club, deci nu am experiența necesară. Ca o părere personală, ați avea nevoie de stadion privat, mulți suporteri și aici vorbim de mii de membri cotizanți, sponsori puternici din mediul privat care sa susțină echipa pe termen lung, și aici nu vorbim de 1 an sau 2. Este nevoie de un buget mare.

– 𝗦𝗹𝗼𝗴𝗮𝗻𝘂𝗹 𝗻𝗼𝘀𝘁𝗿𝘂 𝗲𝘀𝘁𝗲 “𝗣𝗼𝘃𝗲𝘀𝘁𝗲𝗮 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗶𝗻𝘂𝗮̆”. 𝗔𝘃𝗲𝘁̦𝗶 𝘃𝗿𝗲𝗼 𝗶̂𝗻𝘁𝗮̂𝗺𝗽𝗹𝗮𝗿𝗲 𝗽𝗲𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁𝗮̆ 𝗶̂𝗻𝘁𝗿-𝘂𝗻 𝗺𝗲𝗰𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗺𝗲𝗿𝗶𝘁𝗮̆ 𝘀𝗮̆ 𝗳𝗶𝗲 𝗽𝗼𝘃𝗲𝘀𝘁𝗶𝘁𝗮̆?

– S-a întâmplat la un meci să aștept semnalizarea din partea unui coleg asistent și când m-am uitat în direcția lui, n-a mai venit acea semnalizare, alunecase și se chinuia să scoată steagul de la colțul terenului de joc dintre picioare.

– 𝗔𝗰𝘂𝗺 𝗰𝗮̆ 𝗮𝗺 𝗮𝗷𝘂𝗻𝘀 𝗹𝗮 𝗳𝗶𝗻𝗮𝗹, 𝗢𝗹𝗶𝗺𝗽𝗶𝗮 𝘀𝗮̆𝗿𝗯𝗮̆𝘁𝗼𝗿𝗲𝘀̦𝘁𝗲 𝗮𝗻𝘂𝗹 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁𝗲 𝟭𝟬𝟬 𝗱𝗲 𝗮𝗻𝗶. 𝗔𝘃𝗲𝘁̦𝗶 𝘃𝗿𝗲𝗼 𝗱𝗼𝗿𝗶𝗻𝘁̦𝗮̆ 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗮𝗰𝗲𝘀𝘁 𝗰𝗹𝘂𝗯 𝘀̦𝗶 𝘂𝗻 𝗺𝗲𝘀𝗮𝗷 𝗽𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘀𝗮̆ 𝗶̂𝗹 𝘁𝗿𝗮𝗻𝘀𝗺𝗶𝘁𝗲𝘁̦𝗶 𝘀𝘂𝗽𝗼𝗿𝘁𝗲𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗶̂𝗻𝗰𝗲𝗮𝗿𝗰𝗮̆ 𝘀𝗮̆ 𝗱𝘂𝗰𝗮̆ 𝘁𝗿𝗮𝗱𝗶𝘁̦𝗶𝗮 𝗺𝗮𝗶 𝗱𝗲𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲?

– Sa aveți încredere în visurile voastre și să aveți putere și răbdare să duceți proiectul până unde vă doriti!

– 𝗩𝗮̆ 𝗺𝘂𝗹𝘁̦𝘂𝗺𝗶𝗺 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝘁𝗶𝗺𝗽𝘂𝗹 𝗮𝗰𝗼𝗿𝗱𝗮𝘁 𝘀̦𝗶 𝘀𝗽𝗲𝗿𝗮̆𝗺 𝘀𝗮̆ 𝗻𝗲 𝘃𝗲𝗱𝗲𝗺 𝗰𝗮̂𝘁 𝗺𝗮𝗶 𝗰𝘂𝗿𝗮̂𝗻𝗱 𝗽𝗲 𝘀𝘁𝗮𝗱𝗶𝗼𝗻, 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗰𝘂 𝗱𝘂𝗺𝗻𝗲𝗮𝘃𝗼𝗮𝘀𝘁𝗿𝗮̆ 𝗱𝗶𝗻 𝗽𝗼𝘀𝘁𝘂𝗿𝗮 𝗱𝗲 𝗮𝗿𝗯𝗶𝘁𝗿𝘂.

– Vă mulțumesc și vă urez toate cele bune! Succes!